Ignorare comenzi Panglică
Salt la conținutul principal
 

ScurtIstoric

 Istoric

Prima lucrare referitoare la ţinuturile simeriene, respectiv Biscaria, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, intitulat Epistolă a năcazurilor şi istoria timpurilor trecute, lucrare scrisă de către preotul Nistor Socaci şi foarte apreciată de personalităţile vremii.

Denumirea oraşului Simeria derivă de la cuvântul Sânmăria, respectiv Sfânta Maria, a cărui traducere în limba maghiară este PISKI.

Din punct de vedere geografic, oraşul Simeria se află amplasat între Munţii Apuseni şi Munţii Retezat, în lunca Mureşului, la confluenţa cu râul Strei, având coordonatele geografice: 450 51' 00" N şi 230 00' 36" E.

Naşterea acestei localităţi se datorează refuzului populaţiei Devei de a dota calea ferată Arad-Alba Iulia cu un atelier de reparaţii locomotive şi vagoane, primul de acest fel din Ardeal. Astfel, a fost alesă pentru construcţia atelierului zona de pe valea Mureşului, cuprinsă între hotarele localităţilor: Săuleşti(Salfalwa, Szeulesd),Simeria Veche ( Piski ) şi Biscaria ( Dedaci ).

In acest fel, ia naştere Colonia Simeria, numită PISKITELEP, o dată cu începutul atelierelor de reparaţii vagoane, în anul 1866. Aşadar, aici îşi găsesc adăpost muncitorii români, germani, maghiari, slovaci, polonezi, italieni şi sârbo-croaţi.

Până în anul 1873 se mai construiesc locuinţele pentru muncitori, mai întâi Colonia de Jos şi Colonia Mică cu locuinţe realizate din cărămidă nearsă sau lemn, pentru ca mai apoi să se înfiinţeze Colonia Mare alcătuită din 15 case cu etaj din cărămidă arsă.

În jurul coloniei se înfiripă localitatea Simeria, care, după 1885, capătă caracter permanent. Treptat, aici se ridică edificiile unor insituţii importante pentru o astfel de aşezare: locuinţe pentru funcţionari, poşta, spitalul feroviar (sf.sec.XIX), şcoala elementară (1875), grădiniţa (1884).

După Primul Război Mondial şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, în Simeria se edifică biserica ortodoxă, apar filiale ale băncilor, clădirile băii comunale şi a primăriei.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Simeria se refac atelierele de locomotive şi vagoane, se dezvoltă industria de prelucrare a marmurei (Intreprinderea Marmura), cea de pregătire a fierului vechi pentru oţelăriile Hunedoarei (ICM-Intreprinderea de Colectare a Metalului), se înfiinţează o fabrică de industrializare a laptelui (ICIL- Intreprinderea de Colectare şi Industrializare a Laptelui), fabrica de pâine, se dezvoltă agricultura, pomicultura şi creşterea animalelor (crescatoria de miei).

În anul 1952, Simeria a fost declarat oraş, înglobând şi localităţile limitrofe Simeria Veche, Cărpiniş, Sântandrei, Săuleşti, Uroi şi Bârcea Mare.




Titlul proiectului: Informatizarea Primăriei Oraşului Simeria Programul: Fondul de Modernizare pentru dezvoltarea administraţiei la nivel local
Linia de finanţare: Phare RO2005/017-553.01.03.06
Beneficiar: Oraşul Simeria
Partener: Asociaţia pentru Integrarea Dezvoltării Durabile
Autoritatea contractantă: OPCP - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare din cadrul Ministerului Finanţelor Autoritate de Implementare: UCRAP - Unitatea Centrală pentru Reforma Administraţiei Publice din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
Acest website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site‐ului web.
Pentru eventuale informaţii şi sesizări legate de proiectele Phare contactaţi cfcu.PHARE@mfinante.ro
Reprezentanţa Comisiei Europene în România
Copyright © Primaria Simeria 2008 - Toate drepturile rezervate.